Atunci cand viata pare un chin..

tumblr_n2cezgiJIr1sw4ky2o1_500

 

Vi s-a intamplat vreodata ca propria viata, „motivul de a fi fericit” , sa nu mai fie de ajuns? Ma refer la acel moment din viata cand vi se pare ca tot raul a cazut asupra voastra, capul va este plin de cele mai intunecate ganduri,  creati scenarii peste scenarii iar noaptea nu mai este un lucru destinat somnului sau distractiei, ci remuscarilor si privitului in gol spre tavan. Haai, nu trebuie sa fiti rusinosi, cu totii am trecut prin acel moment, problema apare atunci cand incercam sa rezolvam necazurile din viata noastra de zi cu zi.

Aici unii isi dau seama ca exista o cale de rezolvare, reuseasc sa ingroape samanta optimismului si trec treptat peste orice obstacol ar putea aparea pe traiectoria vietii. Pe de alta parte, exista si acei oameni care ajung intr-o stare depresiva, o paralizie a sufletului si a mintii, traind intr-o rutina, asteptand sa se intample ceva cu viata lor fara a face ceva in privinta asta, lucrurile astea le-as putea numi  un caz fericit.

Am cateva cunostinte care au ajuns sa se taie cu lama, cutitul ,ascutitoarea, cumpasul etc sau sa-si inece amarul in acool, in cel mai rau caz gasind „mantuirea” de aceasta suferinta in droguri, desi in multime par niste persoane linistite. Cu alte cuvinte, interiorul lor poate fi descris ca un vid intunecat, simtindu-se probabil(incercati va rog sa va imaginati ) ca intr-o camera obscura unde nu poti distinge peretii de usa , stand intr-un colt, ocazional descarcandu-si nervii pe cei din exteriorul acelei camere. Un lucru care m-a pus intr-o zi pe ganduri este, oare de ce noi oamenii, atunci cand suntem intr-o asemenea camera intunecata nu cautam usa chiar daca nu o observam dintr-o singura privire?Am putea pipaii acei pereti pana cand am gasi iesirea, am putea fi ghidati de vocea celor dragi din afara camerei, am putea pasii frumos pe usa din aceea camera, dar nu. De ce nu? Eu personal cred ca in adancul nostru suntem constienti de forta noastra, de tot ce putem face. De fapt vrem sa doboram acei pereti ca pe niste piese de domino, sa iesim victoriosi, mandrii, plini de viata!

Avand in vedere tot ce am scris mai sus, doresc a va intreba ceva. Vreti sa doborati peretii sau sa va inecati in propriile lacrimi?

Lumea in care traim este un loc al dracului de complicat, si cu cat stim mai mult despre acest loc, cu atat existenta noastra devine mai grea. Si eu am trecut prin aceste momente jenante, dar in ultimul timp am ajuns la o concluzie.

Viata nu inseamna sa nu ai nicio problema, inseamna sa fii capabil sa te poti confrunta cu fiecare dintre ele in parte.

 

 

 

2 gânduri despre &8222;Atunci cand viata pare un chin..&8221;

  1. Cred că nu știm sau nu vrem să comunicăm; nu căutăm sau nu găsim un prieten în care să avem atâta încredere încât să putem ne confrunta cu el părerile … clocotim în noi înșine ca o oală sub presiune și uităm să iubim și să căutăm iubire… Și aici – să fiu înțeles – mă refer strict la iubirea duhovnicească, pură, frățească, înălțătoare, etc., nepătată de eros.

  2. Am avut o perioada in care dorinta de a-mi face rau a fost mai puternica decat cea de a trai, pana intr-o zi, cand un barbat a vazut dincolo de aparente . Viata poate fi un chin, si inca unul care-ti devine ,,drag”. Autoflagelarea poate da dependenta .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s