Rai sau Dubai?

tumblr_nqbkqy3pCj1uo3lxko1_500

Sunt constient de faptul ca au trecut multe luni sil probabil nimeni nu va citi rezultatul apasarii repetate a tastelor, dar,  cu mine mereu exista un „dar”, nu-mi pasa.

Acum daca tu, draga cititorule, te-ai hotarat sa-ti pierzi cinci minute din viata obosindu-ti ochii cu articolul asta ,probabil acum, din cauza titlului,  te gandesti ca sunt ceva manelist care nu se poate hotarat daca sa mearga la spovedanie sau la lautari.

„Rai sau Dubai?”, totusi inainte de a avea vreo concluzie hai sa definim pe scurt cele doua cuvinte semnificative. Raiul este locul prezentat de numeroase religi (inainte de a da „X” iti spun de acum ca nu voi vorbi de vreo religie) ca fiind locul in care atingi pacea sufleteasca dupa moarte „cel mai bun lucru posibil” , desigur cu conditia de a fii pur pe parcursul vietii si de a le urma doctrina cu strictete sau pur si simplu de a fii un om moral. Dubai, sunt sigur ca stiti ce-i ala Dubai, locul ala in care oamenii inoata in bani si fiecare are in curtea lui cate o fantana arteziana cu petrol, masini din aur, femei ascunse din cap pana in picioare dar totusi cu o geanta de la Louis  agatata de brat, cald, frumos, muzica, lux, locul unde ar vrea majoritatea lumii sa ajunga.

 

Acum ca am definit aceste lucruri, vreau sa va marturisesc un gand. Un gand care se iveste zilnic cu fiecare ocazie, cu fiecare gest public de egoism, fiecare propozitie cretina spusa de vreun „intelectual”. Ce s-a intamplat cu noi?

Care „noi”? Noi, oamenii care infectam Terra. Ce s-a intampla cu noi? Oare mai stim ce este un principiu? Dar o valoare morala? Cu tristete trebuie sa admit ca am ajuns sa fim condusi de hartii, am ajuns sa fim indobitociti pentru ca noi sa ajungem mai usor de controlat, am uitat de adevaratele clipe frumoase ale vietii. Am ajuns niste egoisti, ne concentram doar asupra propriei persoane, nu ne mai sta in personalitate sa fim altruisti, onesti, ce sa mai zic de modesti. Ne mintim singuri, ne bem zilele si noptile, ne futem in draci ca in filme la fiecare colt si in fiecare boschet. Uitam de umanitate, uitam de tot ce ne diferentiaza de animale. Parca vrem sa fim asa, vrem sa facem pasi gresiti doar pentru ca societatea in care traim promoveaza un pas inapoi ca fiind zece pasi inainte, acel „lucru” pe care trebuie sa-l faci pentru a urca pe scara sociala sau pur si simplu pentru a te simtii important.

Oamenii nu mai vor in „Rai”, nu mai vor sa fie ghidati de principii, nu mai vor sa conteze in lumea in care traiesc, cu totii vor in „Dubai”……..pentru ca deh, „traieste clipa” asa am vazut intr-un film prost cu ceva actor supraapreciat. De ce sa ne dorim lucruri durabile, lucruri care sa conteze cand putem avea un morman de bani si o masina mai scumpa decat casa in care stam? De ce sa ne schimbam mentalitatea asta proasta care ne impinge sa muncim in strainatate ca ultimii sclavi ai occidentului si atunci cand ne intoarcem acasa sa achizitionam ultimul x6 desi noi purtam aceleasi Nike-uri false de la ceva tigan mustacios? Pentru ca traim pentru a fi opulenti, nu ne mai traim propria viata pentru noi,  o traim pentru altii, o traim pentru ce ar spune altii, pentru ce ar crede altii si in final pentru cum ne-am clasa noi in acea „scara sociala” in fata altora. Femeile au uitat sa evidentieze naturaletea iar barbatii au uitat acei sapte ani de acasa. Oamenii au uitat ca banii nu aduc fericirea si au uitat ca dragostea nu poate fi explicata si nici cumparata.

Un lucru imi doresc. Imi doresc sa vad femei care sa nu ma dea pe spate cu papucii de la „Stradivarius”, geaca de la „Zara”, tricoul de la „Pull  & Bear” si pantalonii extrem de scurti de la „Bershka”, vreau sa isi dea seama ca frumusetea lor nu se masoara in asta si de fapt nici macar nu are o unitate de masura. O femeie este frumoasa cand iubeste, cand mersul ei pe strada se transforma intr-un zbor intre noi, cand ochii ei te strapung ca doua sageti si momentul in care deschide gura iti inmoaie genunchii, atitudinea care te lasa „gura casca” si pe sfarsit acel „je ne sais quoi”(acel „nu stiu ce”) care impinge inima unui barbat in acel abis numit dragoste. Si de asemenea as vrea sa vad si barbati facand ceva, as dori sa vad barbati care isi apreciaza femeile, le respecta si stiu ca niciun cadou extravagant nu se va compara cu un gest adevarat.

Un simplu privit lung in ochii ei insotit de o mangaiere fina a chipului ei  ca si cand timpul ar sta pe loc, este mai bun decat o mie si una de miliarde de lei pentru ca este ceva uman, este ceva care nu-l faci din adins, este ceva care il faci doar pentru ca te-ai lasat purtat de val intr-un mod cu adevarat unic, un mod care demonstreaza ca acea dragoste umana necontrafacuta inca exista.

3 gânduri despre &8222;Rai sau Dubai?&8221;

  1. Nu cred sa existe cineva care sa nu+si doreasca dragoste, dar stiu multi care aleg sa traiasca teama de dragoste decat emotiile ei.

    • Cred ca este mai concret de a spune, „teama de respingere sau nereusita in dragoste” . Pana la urma dragostea mereu incepa ca ceva frumos, dar evolutia ei este cu totul alta poveste.

      • Si asta, teama de esec, respingere, dar mai este acea teama ca nu cumva partenerul sa se fi indragostit de un ideal in loc de o persoana reala cu bune si rele. Intotdeauna va fi unul care iubeste mai mult, daruieste si are asteptari nerealiste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s