Asemanari dintre oameni si fluturi. Melancolia trairii in trecut.

 

Traim in prezent, nu? Traim in prezent si ne gandim fara incetare la viitor.Ar trebui sa ne bucuram de prezent. De ce? Pentru ca daca te bucuri de prezent inseamna ca traiesti, daca nu, atunci inseamna ca esti intr-o perioada de stagnare. Exact, stagnare. Suntem oameni, suntem intr-o continua evolutie si totodata involutie. Gresim, reparam greseala, gresim din nou, vorbim calm, tipam, suntem cinstiti sau furam.  Desi avem o viata relativ scurta, avem timp pentru orice. Avem timp sa ne iubim, iertam,uram sau pur si simplu sa ne cunoastem. Avem timp pentru tot dar nu observam. Motivul aceastei indiferente pentru ce se intampla in jur este faptul ca ignoram lucrurile simple. Visam la masini scumpe, case mari, bani,  femei ,sex ,faima, droguri, copilasi, un job de vis, dar niciodata nu visam la o simpla masa cu familia in care toti sa ne simtim bine impreuna. Nu stiu de voi, dar mie imi este dor sa iau masa cu familia. Sa stam aproape unul de altul, sa vorbim despre tot ce ni se intampla, sa radem, sa fie armonie. Deraiez de la subiect.

Cum spuneam mai sus, suntem intr-o continua evolutie si involutie, dar uneori stagnam. De ce stagnam? Pentru ca nu avem incredere in noi. Orice facem in viata, avem la baza increderea in sine. Cand nu avem incredere in sine, nu facem nimic. Logic. Aceasta incredere are nevoie de sustinere de la orice fel de persoana din jur. Trebuie sa fim motivati sa ne schimbam, sa demonstram ca putem mai mult decat ce am aratat pana acum. Cand ai dobandit aceasta incredere si este mentinuta de tine sau cineva anume, nu te mai opreste nimic din a face ceea ce vrei, esti mai deschis, lupti pentru ce vrei, evoluezi. Dar totusi depinde de cine iti confera aceasta materie prima a dezvoltarii umane, aceasta motivatie. Daca persoana este gresita, vei involua desigur. Vei involua pentru ca vei fi indemnat sa faci cu totul altceva decat ce este bine pentru tine. Iar in final ti-o faci cu mana ta. Persoana care a ingropat samburele discordiei in tine scapa basma curata. Atunci realizam, regretam ,trecem peste si ajungem din nou la rutina care ne-a facut sa stam in loc. De aceea al doilea cel mai important lucru, dupa tine, este sa stii de ce fel de oameni esti inconjurat deoarece acei oameni te vor afecta in mod indirect, deci vor afecta cel mai important lucru.

Acum hai sa facem o legatura cu titlul. Chiar ne asemanam cu fluturii? Da. Am vazut un scurt documentar despre aceste fiinte zburatoare. Vedeti voi, fluturii se nasc sub forma unor creaturi nu chiar asa maiestuase. Aceea perioada ne reprezinta pe noi in momentele in care nu avem incredere in sine. Aceasta creatura contureaza momentele cand noi suntem „pierduti” si cautam pe cineva care sa ne ghideze. Taratoarele respective in general cauta un grup, odata gasit acest grup , se sfatuieste cu celalte taratoare in privinta plasarii coconului. Coconul lor este echivalentul timpului in care am fost ghidati si incepem sa actionam. Daca coconul este amplasat intr-un loc sigur, omida a reusit, a devenit un fluture, a iesit glorioasa din cocon, complet diferita de ceea ce era inainte. In caz contrar. Omida isi pierde singura sansa la glorie si viata. Tot ce am descris este un ciclu, ciclul vietii acestor insecte. Ne asemanam cu ele, intr-o zi mereu vom fi un flutere colorat, adorat, urmarit, plin de viata. Dar ne deosebim, suntem mai norocosi. Fluturii au singura sansa, un singur ciclu. Viata noastra este alcatuite dintr-o  multitudine de asemenea cicluri, daca nu am amplasat coconul bine, mereu ne vom intoarce la starea de omida. Mereu avem dreptul la o a doua, a treia,  a patra sansa.  Ne schimbam in mai bun sau mai rau, uitam de principiile de odinioara, de juraminte, de promisiunile care ni le-am adresat noua sau facem alte promisiuni, dobandim alte principii,alegem noi idealuri in viata. Si toate acestea ne afecteaza, ne distrug si ne fac mai puternici. De fiecare data cand” calcam pe bec”  devenim mai puternici si mai pregatiti pentru ce urmeaza. Merita sa gresim, deoarece fiecare greseala tese incetul cu incetul frumusetea acelui „fluture”care vom deveni.

Totusi poate fi aiurea. Putem ajunge fluturi, dar ca si fluturi tot trebuie sa evoluam. Cazul meu de exemplu, am ajuns in acest punct culminant al caracterului si fiintei mele, dar am gresit. Am gresit cu faptul ca mereu am fost atras de trecut, deoarece in trecut s-au intamplat lucruri care m-au marcat si ma gandesc doar la acele momente, uit sa observ ce se intampla in jurul meu. Nu mai observ cum lumea care ma inconjoara evolueaza, nu mai laud aceasta evolutie, nu mai apreciez aceasta evolutie. Fac asta pentru ca eu sunt un tip grijuliu, mereu m-am descurcat mai bine sa am grija de oamenii care sunt in perioada de omida, sa-i ghidez catre coconul metaforic. Niciodata nu am stiut ce sa fac dupa, nu am stiut sa vorbesc, sa ajut, sa apreciez frumusetea si lucrurile noi ale persoanelor care au evoluat deoarece eram prea fericit cu lucrurile vechi. Eram atat de fericit incat speram sa nu se schimbe nimic. Ma minteam singur, nu eram constient. Si da, intr-o zi am fost lovit de aceasta evolutie, si am pierdut destul de multe lucruri. Omida care am ajutat-o sa devina minunatul fluture si de asemenea propria stare de fluture. Acum sunt o omida. Caut ghidare, sper sa gresesc, sa gresesc cat mai mult. Asa voi fi un zburator mai bun ca inainte.

Poate nu reusiti sa faceti legatura sau sa-mi intelegeti ideea intortocheata si prost exprimata. Nici eu nu am reusit la inceput. Stiti cum se spune, „a trebuit sa dau cu capul inainte ca sa-mi dau seama”. Toata aceasta teorie bizara, a inceput de la o simpla propozitie care mi-a trecut prin minte exact acum 48 de ore. Oamenii schimba oameni. Chiar asa ii, la inceput ne ghideaza cu zambetul pe buze, apoi ne schimba. In rau sau bine, depinde de om.